Un Crăciun în Strygorra

Colindele se auzeau pe culoarul de la parter. De la bucătărie se simțea mirosul de scorțișoară și plăcinte calde. Aduseseră un brad din pădure pe care îl instalaseră pe hol, la intrare. Decorațiile fuseseră cumpărate din București și aduse în acea dimineață. Pe geamuri conturaseră cu un spray argintiu fulgi de zăpadă.

Tudor aduse scaunul din birou și desfăcu o cutie cu globuri. Lorena și Bianca lipeau beteala pe mesele din hol, așteptând ca băieții să împodobească bradul.

– E ultima oară când mai trag la sorți ceva, comentă Andrei.

Tudor înnoda ața la globurile albastre. Andrei agăță primul glob în brad, nemulțumit pentru că fusese obligat să participe. Până acum nu sărbătorise Crăciunul în Strygorra, iar ei erau singurii care împodobeau bradul acolo. Se plimbase în oraș de dimineață, iar viața strigoilor era la fel de liniștită, lipsită de agitația sărbătorilor pe care Lorena o adusese la castel.

– Noi nu petrecem Crăciunul.

Lorena zâmbi. Aduse cutia cu ornamente și începu să le împrăștie pe pervaz. În curte zăpada se depusese în timpul nopții, iar fumul care ieșea pe hornurile caselor îi amintea de atmosfera sărbătorilor.

– Pentru că am fost fraieri până acum. Nu strică să mai schimbăm lucrurile din când în când.

Andrei își roti ochii.

– Suntem strigoi. Magia sărbătorilor nu intră în fișa postului.

– Nici starea ta de spirit nu e obligatorie. Cu toate astea, noi te suportăm. Taci și fă același lucru și pentru noi.

Tudor îi privea amuzat. Se așezase turcește pe podea, cu toate podoabele de brad împrăștiate lângă el, simțindu-se ca un copil. Își amintea de părinții săi și de tradițiile familiei lui de Crăciun. Nu îi lipsiseră după ce ajunsese strigoi, însă acum era mulțumit că petreceau Crăciunul împreună.

– Nu te mai plânge. Nu e ca și când nu ai fi sărbătorit până acum.

Andrei continua să agațe globurile în brad. Protesta atunci când crengile îi atingeau pielea. Descoperi că nu i-ar fi plăcut dacă Tudor ar fi așezat globurile, pentru că le-ar fi pus într-un mod dezordonat. În schimb, el avea grijă ca totul să fie aranjat la perfecțiune.

– Nataliei o să-i placă surpriza noastră.

– Ha, deci recunoști că ăsta e motivul, o certă Andrei. Nu e schimbarea de vină, ci prezența ei aici.

Lorena rupse o bucată din cutie și o aruncă în direcția lui. Andrei se feri în ultima secundă, dar scăpă globul de cristal din mână. Îl prinse la timp și rămase cu brațele suspendate în aer.

– Vezi, asta pățești când primești oamenii unde nu trebuie, îi spuse lui Tudor.

El îi oferi celelalte globuri și începu să aranjeze beteala argintie. Mynis coborî scările și îi aplaudă când văzu bradul pe jumătate împodobit.

– Arată bine.

Andrei îl privi contrariat.

– Chiar nu-mi ține nimeni partea? E exagerat.

Mynis se uită la îngerașul de plastic. Zero cânta la pianul instalat în cămăruță, atent la discuțiile lor.

– Este o tradiție pe care oamenii o respectă de multă vreme. Doar pentru că am ajuns așa nu înseamnă că trebuie să fim răi și nepăsători. Crăciunul înseamnă să ne amintim de cei pe care îi avem lângă noi. Și, dacă nu mă înșel, este un motiv pentru care trebuie să sărbătorim și noi.

– Și acum ce facem? Îl aducem pe Moș Crăciun de la Polul Nord?

Tudor începu să râdă și o privi pe Lorena.

– N-ar fi rău. Avem câțiva copii care s-ar bucura să stea pe genunchii bătrânului și să-i spună ce dorințe au.

Andrei simți amuzamentul răutăcios din vocea lui. Lorena lăsă lumânarea aprinsă pe masă și se apropie de Andrei și Mynis.

– E ceva ce nu ți-am spus. Am hotărât să îi chemăm pe strigoi aici mâine, să sărbătorim împreună. Și ne-am gândit că am putea costuma pe cineva în Moș Crăciun.

Andrei se crispă când observă că privirea ei era mai insistentă decât ar fi trebuit. Îl auzi pe Mynis chicotind în spatele lui și coborî de pe scaun.

– Ia-ți gândul de la asta. Nu fac așa ceva. Pune-l pe Tudor.

– Nu, protestă el. Eu am vocea prea subțire. Nu m-ar crede nimeni.

Andrei duse mâinile la piept. Înfruntă încăpățânarea Lorenei cu aroganța sa obișnuită. Când ea îl îmbrățișă din senin, el se dezechilibră.

– Doar știi că te iubesc! Te rog frumos. E ultima favoare pe anul ăsta.

– Minți. Urmează Revelionul.

Lorena îl privi cu drag și îi atinse părul.

– Nu e o catastrofă mondială. Sunt copii, Andrei. Ei încă mai cred în așa ceva.

Andrei medită câteva secunde. Nu era o idee îngrozitoare, însă nu îi plăcea să se costumeze și să joace roluri în care nu mai credea. El nu simțea nicio bucurie pentru că se apropiau sărbătorile. Ar fi preferat să plece din Strygorra și să se oprească într-un loc pustiu, fără oameni.

– Cred că pot să mă sacrific. Doar de data asta.

– Ho, ho, ho. Moș Crăciun e aici!

Andrei îl fugări pe Tudor în jurul bradului până când Lorena îi prinse pe amândoi de gulerul pelerinei.

– Bradul, băieți.

Natalia rămase în capul scărilor când întâlni bradul uriaș pe care îl împodobeau pe hol. Zâmbetul îi apăru atât pe buze, cât și în privire și începu să țopăie de fericire.

– E minunat. Nu cred că ați făcut asta.

Lorena o îmbrățișă și o lăsă să admire decorațiile de pe ferestre și mese. Zero apăru în pragul ușii să o salute, apoi se întoarse la muzica interpretată la pian.

– Din păcate, bradul o să fie fără luminițe, pentru că nu avem pic de electricitate aici, dar eu zic că merge și așa.

Natalia se uită la globurile agățate de crengile bradului. Tudor și Andrei roteau beteala argintie, cu grijă să nu spargă ornamentele. Când terminară, Lorena scoase vârful de brad din cutie. Cu acordul celorlalți, i-l înmână Nataliei.

– Ai onoarea.

Natalia măsură distanța până la vârf și pricepu că nu ajungea singură. Vru să se urce pe scaun, dar Andrei o opri. Lipi cele două scaune, îl rugă pe Tudor să se apropie și amândoi o urcară pe Natalia în aer. Natalia agăță steaua argintie și coborî de pe scaun de îndată ce ei o lăsară jos.

O servitoare aduse o tavă plină cu prăjituri și ceai cald. Natalia inspiră aroma dulce de măr și scorțișoară. Era căldura căminului ei, transpusă într-o lume paralelă cu realitatea. Liniște, zâmbete și înțelegere. Asta reprezenta primul ei Crăciun în Strygorra. Prima sărbătoare adevărată pentru noua ei identitate. O zi pe care își dorea să și-o amintească mereu, cu bradul fascinant pregătit de ei și muzica lui Zero. Alături de noua ei familie fantastică, voioasă și ciudată.

* Personajele apar în romanul Destine pierdute. *

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s