Category Archives: Recenzii

“Jocul secretelor”

“Cred că fiecare cititor de Fantasy și-a dorit măcar o dată să aibă ocazia să fie protagonistul unei povești fantastice, să poată deveni eroul cu puteri fabuloase, însă cartea Adinei te face să te gândești de două ori, pentru că pe lângă faptul că riști să fii nevoit să lupți împotriva unui inamic mult mai familiarizat cu regulile noii lumi în care ai pășit, riști să devii doar un pion în mâinile uneia dintre tabere.

În plus, cel mai important lucru de care are nevoie un erou e încrederea, iar Natalia are mult de furcă în această privință pentru că Andrei o detestă și profită de fiecare ocazie ca să o conteste. Amândoi sunt extrem de încăpățânați și strigoiul are talentul de a scoate tot ce e mai rău din Natalia, așa că certurile lor sunt deosebit de intense. Există și cazuri în care, de dragul orgoliului, cei doi devin atât de copilăroși încât sunt chiar amuzanți.”
Recenzia completă, aici.

Recenzie “Jocul secretelor”

“Chiar mi-a plăcut modul în care a progresat întreaga poveste, cam pentru toate personajele. A devenit din ce în ce mai interesantă și în același timp are un aer de mister așa, pentru că se tot dau diverse indicii, dar ar putea însemna mai multe lucruri, iar eu încă aștept anumite răspunsuri, mai ales cu privire la un anumit membru al familiei Nataliei. M-am tot gândit la el în timp ce citeam și trebuie să fie ceva cu el, cel puțin așa cred.
Mi-a plăcut mai ales evoluția Nataliei și faptul că a înțeles cine e și cam ce implică rolul ei și că dacă se plânge nu va rezolva nimic. În schimb, chiar a început să ia acțiune fata, iar momentul meu preferat al ei a fost ceea ce a făcut la final.”
Recenzia completă, aici.

Recenzie “Destine pierdute”

“Întreaga idee a poveștii chiar mi s-a părut interesantă, mi se pare o idee destul de originală, față de ce am mai citit eu până acum. Iar legat de vampiri, nu am rămas cu aceleași sentimente ca la celelalte cărți, a fost cumva diferit, deși nu aș ști cum să explic. Apoi, Zero, Tudor și Andrei. Mai ales Tudor. Toate părțile din poveste care îi conțineau pe ăștia trei au fost preferatele mele. Prea tari oamenii, mă rog, personajele.”

Recenzia completă aici

Despre “Destine pierdute”

“Acelasi lucru e valabil si pentru personajele supranaturale, care n-au avut posibilitatea de a alege intre moarte si viata vesnica, ci alegerea a fost facuta pentru ei, fie de legile implacabile care transforma sufletele neimpacate in strigoi, fie de catre alti vampiri care au decis ca au nevoie de tovarasi. In Destine pierdute, personajele supranaturale nu mai sunt acei super-eroi in care am vrea cu totii sa ne transformam, ci sunt intr-adevar damnati, blestemati sa bantuie vesnic pamantul, incapabili de a relationa cu muritorii efemeri, incercand cu greu sa se adapteze lumii nemuritorilor, o lume plina de ura si regrete, o lume nelinistita, a carei furie clocoteste de secole, gata sa izbucneasca intr-un razboi care poate distruge totul.

Si cel mai trist este ca fiecare strigoi sau vampir poate observa cum isi pierde umanitatea, cum tot ceea ce-l definea inaintea transformarii dispare, lasand in loc o creatura cu care n-ar fi putut niciodata sa se identifice inainte, o creatura manata in primul rand de instinct. De aceea majoritatea personajelor – chiar si cele pozitive – sunt impulsive, tinandu-si cu greu sentimentele in frau, impartind deseori pumni la furie, chiar si in urma unor antrenamente intense pentru a se stapani mai bine. ”

Întreaga recenzie, aici. Mulțumim Jurnalul unei cititoare!